Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anglo-saxon)
1. s. m. f. pl. populaţii germanice care s-au deplasat de pe continent în Insulele Britanice în sec. V-V
2. adj. care aparţine anglo-saxonilor.
3. limbă ~ă = limbă germanică vorbită de anglo-saxoni; engleza veche.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. babiroussa)
1. porc sălbatic din insulele Moluce, cu corpul fără păr şi colţii în sus, străbătând pielea botului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dronte)
1. porumbel uriaş, de mărimea unei lebede, incapabil de zbor, descoperit în insulele Mauritius din Oc. Indian şi dispărut în urma distrugerii lui de către colonişti.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. egéen)
1. referitor la popoarele de la Marea Egee.
2. civilizaţie ~ă = nume dat civilizaţiilor preelenice care s-au dezvoltat între anii 2600 şi 1200 a. Chr. în insulele şi pe coastele Mării Egee.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. hawaïenne /II/ hawaïenne)
2. (despre un tip de erupţie vulcanică) caracterizat prin emisiune fără explozie şi bombe vulcanice ale unei lave bazaltice fluide.
3. s. f. instrument muzical cu coarde, asemănător cu chitara, cu sunetul lin şi tărăgănat.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. maelström)
1. vârtej marin foarte rapid, formând o groapă adâncă, cauzat de curenții de maree (într-un canal din insulele norvegiene Lofoten); vârtej, vâltoare.
2. (prin ext.) vârtej marin și fluvial foarte rapid.
3. (fig.) mișcare de agitație intensă care atrage într-un mod irezistibil.