Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. iranien)
1. (locuitor) din Iran.
2. limbi ~ ene = grup de limbi indo-europene vorbite în Iran şi în regiunile Mării Caspice.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (germ. Iranist)
1. I. referitor la iranistică; de iranistică; iranistic.
2. II. persoană care studiază istoria și cultura Iranului; specialist în iranistică; iranolog.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.f.
Origine: (I. germ. iranistisch, II. germ. Iranistik)
1. I. referitor la iranistică; de iranistică; (rar) iranist.
2. II. disciplină care studiază comparativ limbile, literaturile şi culturile iraniene; iranologie.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (cf. germ. Iranistik, it. iranistica)
1. studiul limbii, literaturii, istoriei și culturii iraniene; iranologie.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. iranologue)
1. specialist în iranologie (studiul Iranului, al culturii și istoriei sale); iranist.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. iranologie)
1. studiul limbii și civilizației iraniene; iranistică.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. antipsychotique)
1. (medicament) care permite controlul halucinaţiilor, ideilor delirante, confuziei mintale.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat., gr., it. antonomasia)
1. (retorică) figură de stil prin care un substantiv comun sau o perifrază desemnează un substantiv propriu (ex. „Oratorul roman” pentru a-l desemna pe Cicero); antonomază.
2. (retorică) invers, figură de stil prin care un substantiv propriu este folosit ca substantiv comun (ex. „este un Nero” pentru a spune că este un tiran); antonomază.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. autocratique)
1. care are caracter de autocrație; care este autoritar, tiranic; absolutist, (înv.) autocraticesc.
2. (antonime) constituțional, democratic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. autocratie, gr. autokrateia)
1. formă de guvernare în care întreaga putere este concentrată în mâna unei singure persoane; tiranie, absolutism.
2. stat cu o asemenea formă de guvernare.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. avaliste, germ. Avalist)
1. cel care garantează plata unei cambii prin aval; girant; avalizator.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. avestique)
2. limba ~ă (şi s. f.) = limbă veche iraniană, derivată din zendă, în care sunt scrise cărţile Avestei.