Rezultate secundare (Iranului.):
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (germ. Iranist)
1. I. referitor la iranistică; de iranistică; iranistic.
2. II. persoană care studiază istoria și cultura Iranului; specialist în iranistică; iranolog.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. iranologue)
1. specialist în iranologie (studiul Iranului, al culturii și istoriei sale); iranist.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. persan)
1. adj., s. m. f. (locuitor) din Persia (Iran).
2. adj. care aparține Iranului.
3. artă ~ă = artă care se caracterizează prin palate monumentale, decorate cu stucaturi și mozaicuri, cu cărămizi smălțuite și policrome, cu alto- și basoreliefuri rupestre, prin arte decorative de o mare fantezie și o execuție desăvârșită, constituind o sinteză a tradițiilor locale și a artei arabe; covor ~ = covor de calitate superioară (confecționat la origine în Persia).
4. (s. f.) limbă neoiraniană vorbită în Iran și Afganistan.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. zoroastrisme)
1. religie antică proprie popoarelor Iranului, întemeiată de Zoroastru, având la bază concepţia dualistă a luptei dintre bine şi rău.
Parte de vorbire: adj. (înv.)
Origine: (tiran + -icesc)
1. care tiranizează; care aparține tiranului; caracteristic tiranului; tiranic.