Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. italiano)
1. adj., s. m. f. (locuitor) din Italia.
2. adj. care aparține Italiei sau italienilor.
3. artă ~ă = artă dezvoltată pe teritoriul Italiei, pe baza tradiției atât a artei romane, cât și a celei paleocreștine și bizantine.
4. (s. f.) limbă romanică vorbită de italieni.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (it. italiano)
1. limbă de origine latină, oficială în Italia; (înv.) italienie, (înv.) tălienie.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (italian + -că)
1. femeie care face parte din populația de bază a Italiei (sau este originară de acolo); italiană, (var.) taliancă.
Parte de vorbire: vb. tr. (înv.)
Origine: (v. ospitalier)
1. a primi pe cineva cu bucurie, oferindu-i hrană și găzduire, a găzdui cu ospitalitate; (înv.) a ospitaliza.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. ravitailler)
1. a aproviziona cu alimente, materiale etc.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acqua-tofana)
2. (var.) (var.) acqua-toffana.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. axe, germ. Achse)
1. dreaptă care se consideră a fi orientată într-un anumit sens.
2. (tehn.) linie dreaptă care ocupă o anumită poziţie într-un sistem tehnic.
3. ~ de rotaţie = dreaptă imaginară în jurul căreia se execută mişcarea de rotaţie a unui corp; ~ optică = linie care trece prin centrul corneei şi prin centrul optic al ochiului; ~ de simetrie = linie a unui corp sau a unei suprafeţe faţă de care acestea prezintă anumite proprietăţi de simetrie.
4. (astr.) ~ a lumii = prelungire a dreptei care uneşte polii Pământului până la intersecţia cu sfera cerească.
5. grup constituit în timpul celui de-al doilea război mondial de Germania, Italia şi aliaţii lor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. balsamique)
1. care conține balsam; parfumat cu balsam sau evocând mirosul de balsam.
2. care ține de balsam, care se referă la balsam; (înv.) balsamiu.
3. care are o proprietate, virtute sau calitate analogă cu cea a balsamului.
4. (medicina) califică un medicament care este utilizat sau care este el însuși un balsam.
5. care calmează mucoasele inflamate și care frânează secrețiile abundente.
6. plantă ~ă = plantă care secretă balsam sau exală un miros plăcut.
7. oțet ~ = tip de oțet cu aromă dulce-acrișoară produs în Italia din must de struguri fiert.
8. (fig.) care vindecă bolile sufletului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. bel canto)
1. stil de interpretare în muzica vocală italiană, care urmăreşte frumuseţea liniei melodice.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. bergamasque, it. bergamasco)
1. vechi dans şi cântec popular italian cu ritm vioi, interpretat de un grup de femei şi bărbaţi aşezaţi în cerc; melodie după care se executa acest dans.
2. (zool.) rasă de oi din Italia; oaie care aparține acestei rase.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (it. bersagliere)
1. soldat din armata italiană a cărui uniformă include o pălărie garnisită cu pene (similar cu vânătorul de munte din Armata României).