Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aucuba)
1. arbust cu frunze coriacee, verzi şi cu pete galbene, din Japonia, cultivat ca gard viu.
2. (adj.) mozaic ~ = boală a cartofului, tomatelor etc. produsă de un virus, prin pete galbene pe frunze.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bonzaï)
1. arbore pitic, plantat în ghiveci.
2. arta cultivării şi creşterii arbuştilor pitici în China şi Japonia.
Parte de vorbire: I. s.m., II. s.n.
Origine: (fr. fusain)
1. I. arbust ornamental, originar din Japonia, cu frunze închise, strălucitoare și fructe roșii pătrate.
2. II. (prin ext.) lemn carbonizat al acestei plante, folosit pentru desen.
3. component al cărbunilor de pământ sub formă de lentile, reprezentând fragmente de substanță vegetală; desen făcut cu acest cărbune; fuzit.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., gr. hamamelis)
1. gen de arbori şi arbuşti decorativi, originari din China şi Japonia, cu flori galbene, a căror scoarţă şi frunze au proprietăţi vasoconstrictoare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hara-kiri)
1. sinucidere rituală prin tăierea pântecului cu pumnalul, practicată în Japonia; seppuku.
Parte de vorbire: s.
Origine: (cuv. jap.)
1. arta luptei cu sabia, în Japonia.