Dictionar

Rezultate secundare (Keynes):

Keynesian, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. keynésien)

1. I. referitor la keynesism.

2. care se referă la economistul englez Keynes, la concepțiile sale economice.

3. se spune despre teoriile explicative ale mecanismelor economice formulate de Keynes.

4. II. adept al keynesismului.

5. cel care este partizanul concepțiilor economice ale lui Keynes.


Keynesism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (după fr. keynésianisme)

1. doctrina economică a lui Keynes și a adepților săi.

2. poziție economică conform căreia statul ar trebui stimuleze în mod activ creșterea economică și îmbunătățească stabilitatea în sectorul privat prin dobânzi, impozitare și proiecte publice.

3. doctrină economică burgheză modernă care limitează procesul reproducției la sferele circulației și consumului și, susținând venitul național și gradul de utilizare a forței de muncă ar depinde de nivelul cheltuielilor, rolul hotărâtor în creșterea venitului național revenind consumului, consideră statul capitalist, prin politica sa fiscală, de credit etc. și prin combaterea înclinației spre consum, ar putea preveni crizele economice.


Keynesian, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. keynésien)

1. I. referitor la keynesism.

2. care se referă la economistul englez Keynes, la concepțiile sale economice.

3. se spune despre teoriile explicative ale mecanismelor economice formulate de Keynes.

4. II. adept al keynesismului.

5. cel care este partizanul concepțiilor economice ale lui Keynes.


Keynesism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (după fr. keynésianisme)

1. doctrina economică a lui Keynes și a adepților săi.

2. poziție economică conform căreia statul ar trebui stimuleze în mod activ creșterea economică și îmbunătățească stabilitatea în sectorul privat prin dobânzi, impozitare și proiecte publice.

3. doctrină economică burgheză modernă care limitează procesul reproducției la sferele circulației și consumului și, susținând venitul național și gradul de utilizare a forței de muncă ar depinde de nivelul cheltuielilor, rolul hotărâtor în creșterea venitului național revenind consumului, consideră statul capitalist, prin politica sa fiscală, de credit etc. și prin combaterea înclinației spre consum, ar putea preveni crizele economice.


Neokeynesism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. néo-keynésisme)

1. ansamblu de teorii economice care încearcă o adaptare sau o corectare a keynesismului, în scopul transformării acestuia într-un instrument de combatere a crizelor inflaţioniste.