Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. mahométan)
1. I. referitor la mahomedanism, propriu mahomedanismului.
2. care profesează religia lui Mahomed sau religia musulmană; care se referă la această religie sau la adepții ei.
3. II. adept al mahomedanismului; musulman.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (după fr. mahométisme)
1. religie caracterizată printr-un monoteism sever, sau credința într-un singur Dumnezeu și creator al tuturor lucrurilor, fondată de profetul Mahomed și bazată pe Coran; mahometism, islamism.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr., engl. ayatollah)
1. unul dintre cele mai înalte titluri acordate unui membru al clerului șiit; şef al religiei mahomedane şiite; (fig.) despot.
2. persoană deosebit de intransigentă pe un anumit subiect.
3. (var.) ayatollah.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. califat)
1. demnitatea de calif.
2. durata guvernării acestuia.
3. nume dat unor state arabe, după moartea lui Mahomed.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. Coran, germ. Koran)
1. cartea sfântă la musulmani, care conţine învăţăturile profetului Mahomed.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hadith)
1. ansamblu de tradiţii privind faptele şi învăţăturile profetului Mahomed.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hégire)
1. eră la mahomedani, datând de la fuga lui Mahomed de la Meca la Medina, în anul 622.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. houri)
1. fecioară de o frumuseţe deosebită, promisă lui Mahomed credincioşilor musulmani în rai.