mediu

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (lat. medium)

1. natura, spațiul înconjurător în care se află o ființă, un lucru etc.; complexul tuturor factorilor care afectează viața și dezvoltarea organismelor.
2. orice substanță în care se produce sau se propagă un fenomen.
3. ~ de cultură = soluție nutritivă sterilizată, pentru înmulțirea microbilor în laborator.
4. substanță care poate fi străbătură de un fluid.
5. societatea, lumea în mijlocul căreia trăiește cineva.
6. (în forma medium) cel care pretinde că poate înlesni comunicarea cu spiritele în practicile oculte.

intermediu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. intermedio, fr. intermède)

1. mijlocire.
2. prin ~l cuiva (sau a ceva) = prin mijlocirea, cu ajutorul cuiva (sau a ceva).
3. mică lucrare dramatică (comică), muzicală sau coregrafică, prezentată ca divertisment între două acte ale unei opere dramatice.

mediu 2, -ie

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. medius)

1. de (la) mijloc, mijlociu; care formează o medie.
2. învățământ ~ = treaptă superioară învățământului elementar; (log.) termen ~ = al doilea termen al unui silogism, care leagă ceilalți doi termeni.
3. (fig.) moderat, echilibrat, ponderat.

mediu de cultură lichid; soluție nutritivă

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT solutia nutricia
2. FR milieu de culture liquide
3. EN liquid culture medium
4. DE Nährlösung
5. RU жидкaя питaтельнaя средa; питaтельный рaствор
6. HU táptalaj; folyékony tápközeg

mediu de cultură solid

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT medium nutricium solidum
2. FR milieu de culture solide
3. EN solid culture medium
4. DE fester Nährboden
5. RU твёрдaя питaтельнaя средa
6. HU szilárd tápközeg

mediu înconjurător

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT mundus ambiens
2. FR milieu; environnement
3. EN milieu; environment
4. DE Umwelt
5. RU окружaющий мир; окружaющaя средa
6. HU körülvevő környezet, közvetlen környezet

medium

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. médium, lat. medius „central”)

1. (parapsihologie) persoană despre care se crede că servește ca intermediar între ființele vii și ceea ce se numește lumea spiritelor, a celor decedați; persoană cu capacitatea de a comunica cu spiritele.
2. (rar) totalitatea condițiilor de relief, climă, sol etc. în care trăiesc organismele; mediu.

aalenian, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. aalénien)

1. I. din primul etaj al jurasicului mediu (sau ultimul al jurasicului inferior).
2. care aparține aalenianului, specific aalenianului; care se referă la această perioadă.
3. II. primul etaj al jurasicului mediu sau ultimul etaj al jurasicului inferior.

abiotic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abiotique)

1. care se opune vieții; care este lipsit de viață.
2. califică un mediu în care organismele vii nu pot trăi, incompatibil cu viața.
3. care ține de abioză; propriu abiozei.
4. factor ~ = unul dintre cei doi factori care guvernează distribuția populațiilor bentice în ocean și care depinde în esență de mediul în care evoluează animalele și plantele.

absurd, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. absurde, lat. absurdus)

1. adj. care contrazice gândirea logică, legile naturii, bunul-simț.
2. s. n. ceea ce este absurd; absurditate; nonsens.
3. prin ~ = admițând un raționament fals.
4. (fil.) termen care desemnează ruptura totală dintre om și mediul său sociocultural, sentimentul generat de trăirea acestei rupturi.

acidofil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acidophile)

1. (despre substanțe, țesuturi, organisme) cu afinitate pentru un mediu acid; oxifil.
2. сarе preferă sau este virulent în solurile acide (agenți patogeni tericoli, plantă).
3. care se colorează cu acizi (celule, țesuturi).

aclimata

Parte de vorbire:  vb. tr., refl.  
Etimologie: (fr. acclimater)

1. a se obișnui cu un nou mediu biologic; a se obișnui cu noi condiții de viață, activitate, gândire; a (se) aclimatiza.
2. (antonim) a dezaclimata.

acomoda

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. accommoder, lat. accommodare)

1. refl. a se adapta la anumite condiții noi de viață, de mediu; a se obișnui.
2. a se împăca.