Dictionar

mesopotamian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. mésopotamien)

1. care aparține Mesopotamiei.
2. artă ~ă = artă dezvoltată în Mesopotamia, caracterizată, în arhitectură, prin zigurate, prin pereți decorați cu ceramică smălțuită policrom, cu picturi murale și cu basoreliefuri, iar în sculptură prin admirabile statui, portrete, tauri înaripați și reliefuri cu scene de vânătoare.
 

aramean, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. araméen)

1. referitor la popoarele semitice care trăiesc în Aram (Siria și Mesopotamia Superioară).
2. referitor la limba semitică vorbită de aceste populații (este limba vorbită de Isus Hristos); armeic.
3. (var.) arameean.
 

babilonian, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. babylonien)

1. adj., s.m.f. (locuitor) din Babilon; babilonic.
2. (s. n.) dialect akkadian vorbit în Mesopotamia.
 

hierodul, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. hiérodoule)

1. s. m. f. (ant.) sclav în serviciul unui templu grecesc.
2. s. f. prostituată a templului în religia mesopotamiană.
 

mesopotamian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. mésopotamien)

1. care aparține Mesopotamiei.
2. artă ~ă = artă dezvoltată în Mesopotamia, caracterizată, în arhitectură, prin zigurate, prin pereți decorați cu ceramică smălțuită policrom, cu picturi murale și cu basoreliefuri, iar în sculptură prin admirabile statui, portrete, tauri înaripați și reliefuri cu scene de vânătoare.
 

zigurat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ziggourat)

1. templu monumental mesopotamian, piramidă în trepte, alcătuit prin suprapunerea de prisme dreptunghiulare din ce în ce mai mici.
 

arameeană

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. araméen)

1. (lingv.) grup de dialecte semitice vorbite, în principal în antichitate, din Siria și Mesopotamia Superioară și până în Egipt.
2. (var.) arameană.