Dictionar

Rezultate secundare (Mici,):

Micicula

Parte de vorbire: vb. refl. (Banat)
Origine: (cf. mic)

1. a nu crește, rămânând mic; a se pipernici.


Miciman

Parte de vorbire: s.m. (desuet)
Origine: (rus. мичман)

1. grad de subofițer în marină; persoana cu acest grad.


Miciurinian, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. mitchourinien)

1. I. care aparține miciurinismului, privitor la miciurinism, care se întemeiază pe miciurinism; miciurinist.

2. II. adept al miciurinismului; miciurinist.


Miciurinism

Parte de vorbire: s.
Origine: (Miciurin, n. pr. + -ism)

1. teorie elaborată de V. Miciurin, care se referă la metodele de hibridare artificială, de educare dirijată şi de selecţie artificială a organismelor.


Miciurinist, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (Miciurin + -ist)

1. I. referitor la miciurinism, propriu miciurinismului (teorie care, contestând principiile genetice ale lui Gregor Mendel, se referă la metodele de hibridizare artificială, de educare dirijată și de selecție artificială a organismelor).

2. care se întemeiază pe miciurinism; (rar) miciurinian.

3. legat de savantul sovietic Ivan Vladimirovici Miciurin, de opera sa, de teoriile sale.

4. II. adept al miciurinismului; miciurinian.


Absidă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abside, lat. absida)

1. nişă în formă semicirculară situată în continuarea navei centrale a unei bazilici sau biserici.


Absidial, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. absidial)

1. referitor la absidă (extremitatea semicirculară al unei biserici).

2. (var.) absidal.


Abţibild

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Abziehbild)

1. mic desen colorat gumat pe o parte, care se aplică pe o suprafaţă netedă.

2. (fam.; pl.) nimicuri, mărunţişuri; mici şmecherii.


Acarieni

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acariens)

1. pl. ordin de arahnide mici, înaripate, parazite.


Acetilenic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acétylénique)

1. (despre compuşi chimici) derivat din acetilenă.

2. hidrocarburi ~ce = alchine.


Acţionalism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. actionnalisme)

1. analiză ce se bazează, în explicarea dinamicii vieţii sociale sau a naturii umane, pe conceptul de acţiune.