Dictionar

Alpin, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. alpin, lat. alpinus)

1. caracteristic munţilor Alpi; (prin ext.) din regiunile muntoase înalte; alpestru.

2. care se referă la Alpi și la munții care sunt comparabili cu aceștia.

3. care trăiește în Alpi sau care este de acolo; alpic.


Andin, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. andin)

1. referitor la munţii Anzi, din Anzi.


Bezoar

Parte de vorbire: I. s.n., II. s.m.
Origine: (I. fr. bézoard, II. engl. bezoar [ibex])

1. I. concreţiune calculoasă formată din resturi vegetale sau din păr, în tubul digestiv al unor patrupede.

2. II. specie de capre sălbatice din munții stâncoși din Creta, din Asia Mică și din Caucaz.


Carpatic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. carpatique)

1. din munţii Carpaţi, referitor la Carpaţi; carpatin.


Carpatin, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. carpatin)

1. originar din munții Carpați sau care se referă la acești munți; carpatic.


Caucazian, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. caucasien)

1. (locuitor) din Caucaz.

2. (s. f.; pl.) limbi indo-europene şi altaice vorbite de populaţiile din munţii Caucaz.