Dictionar

apolinic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. apollinisch)

1. referitor la zeul Apolo; apolinar.
2. luminos, senin, echilibrat.
3. (la Nietzsche) spirit meditativ, caracterizat prin echilibru, armonie, măsură, claritate în gândire.
 

dionisiac, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. dionysiaque, lat. dionysiacus, gr. dionysiakos)

1. referitor la Dionysos; extatic, pasionat, plin de fervoare; dionisian.
2. serbări ~e = dionisii.
3. (la Nietzsche) care desemnează predominanța impulsivă a pasiunilor, a simțurilor dezlănțuite, beția extatică.
 

supraom

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după germ. Ubermensch, fr. surhomme)

1. termen care desemnează ideea omului desăvârșit, cu calități excepționale.
2. (la Nietzsche) tipul omului superior prin voință.