Rezultate secundare (Nomada.):
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr., it. nomade; lat., gr. nomas)
1. I. caracteristic nomazilor.
2. care nu are o aşezare stabilă, permanentă; rătăcitor.
3. care nu se stabilește definitiv pe un anumit teritoriu, mutându-se de pe un loc pe altul; (înv.) nomadic.
4. care se desfășoară în peregrinări; (înv.) nomadic.
5. care nu are caracter stabil; (înv.) nomadic.
6. (entom.) albină ~ă = albină cuc cu aspect de viespe aparținând genului Nomada.
7. (despre animale) care schimbă climatul în funcţie de sezon.
8. II. membru al unui grup uman care trăiește mișcându-se în funcție de anotimpuri.
9. membru al unui popor care nu are o așezare statornică.
10. persoană care nu are o locuință fixă și se deplasează mult.
11. (fig.) cel care își schimbă adesea țara, reședința.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. nomadisme)
1. viaţă nomadă a unui grup, a unei populaţii etc.
2. sindrom patologic la unii psihopaţi, care se manifestă prin instabilitate a domiciliului.
Parte de vorbire: vb. intr.
Origine: (fr. nomadiser)
1. a trăi ca un nomad, a duce o viaţă nomadă; (înv.) a nomadisi.
2. (prin analogie) a se deplasa precum nomazii.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. sédentariser)
1. a trece de la o viaţă nomadă la una sedentară.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (cf. fr. nomadisation)
1. trecere de la o viață sedentară la una nomadă; (înv.) nomadisire.