Dictionar

Rezultate secundare (Nomada.):

Nomad, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr., it. nomade; lat., gr. nomas)

1. I. caracteristic nomazilor.

2. care nu are o aşezare stabilă, permanentă; rătăcitor.

3. care nu se stabilește definitiv pe un anumit teritoriu, mutându-se de pe un loc pe altul; (înv.) nomadic.

4. care se desfășoară în peregrinări; (înv.) nomadic.

5. care nu are caracter stabil; (înv.) nomadic.

6. (entom.) albină = albină cuc cu aspect de viespe aparținând genului Nomada.

7. (despre animale) care schimbă climatul în funcţie de sezon.

8. II. membru al unui grup uman care trăiește mișcându-se în funcție de anotimpuri.

9. membru al unui popor care nu are o așezare statornică.

10. persoană care nu are o locuință fixă și se deplasează mult.

11. (fig.) cel care își schimbă adesea țara, reședința.


Nomadism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. nomadisme)

1. viaţă nomadă a unui grup, a unei populaţii etc.

2. sindrom patologic la unii psihopaţi, care se manifestă prin instabilitate a domiciliului.


Nomadiza

Parte de vorbire: vb. intr.
Origine: (fr. nomadiser)

1. a trăi ca un nomad, a duce o viaţă nomadă; (înv.) a nomadisi.

2. (prin analogie) a se deplasa precum nomazii.


Sedentariza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. sédentariser)

1. a trece de la o viaţă nomadă la una sedentară.


Nomadizare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (cf. fr. nomadisation)

1. trecere de la o viață sedentară la una nomadă; (înv.) nomadisire.