Dictionar

ornament

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. ornement, it. ornamento, lat. ornamentum)

1. element decorativ din motive sculptate, pictate etc. și aplicate pe obiecte, pe tipărituri, manuscrise, monumente etc.
2. figură de stil folosită pentru a înfrumuseța o frază, o cuvântare.
3. (muz.) notă sau grup de note care „înfrumusețează”, cu înflorituri de scurtă durată, linia melodică.
 

ornament

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT ornamentum
2. FR ornement
3. EN ornament
4. DE Ornament; Schmuck; Zierde
5. RU орнaмент; рисунок
6. HU díszítmény, ékítmény, díszítés
 

ornamenta

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. ornementer)

1. a împodobi cu ornamente; a înzestra cu elemente decorative; a decora.
 

ornamental, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. ornemental)

1. care servește ca ornament; decorativ.
 

ornamentare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (ornamenta)

1. acțiunea de a ornamenta și rezultatul ei; mod de distribuire, de aranjare a ornamentelor; decorare, împodobire, ornamentație.
 

ornamentat; împodobit

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT odornatus; sculpturatus
2. FR orné; sculpté; decoré; ornementé
3. EN ornate; adornate; ornamented; sculptured; adorned; decorate
4. DE skulpturiert; verziert; geschmückt
5. RU скульптурпровaнный; орнaментировaнный; укрaщенный; нaряженный
6. HU díszített, ékesített
 

ornamentație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ornementation)

1. arta, tehnica ornamentării.
2. ansamblu ornamental.
 

ornamentică

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (germ. Ornamentik)

1. mod de concepere și de dispunere a motivelor ornamentale (în arhitectură și artele decorative); arta ornamentației.
2. totalitatea formelor ornamentale specifice unui popor, unui stil.
3. (muz.) totalitatea sunetelor care împodobesc linia melodică inițială.
 

acrostol

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acrostole)

1. partea înaltă a extremităților unei corăbii.
2. ornament, sculptură la prora unei nave.
 

acroteră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acrotère, gr. akroterion)

1. soclu la fiecare dintre extremitățile unui fronton destinat a susține statui sau alte ornamente.
 

acteonela

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. actaeonella)

1. gasteropod fosil cu cochilie globulară, fără ornamentații.
 

acvariofilie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. aquariophilie)

1. creștere a peștilor exotici de ornament în acvariu.
 

agavă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. agave)

1. plantă ornamentală, originară din Mexic, din ale cărei frunze se extrag fibre textile.
 

agrafă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. agrafe, germ. Agraffe)

1. piesă mică de tablă, de sârmă pentru fixare; obiect cu care se prinde o haină, părul, o incizie etc.
2. piesă de solidarizare a armăturilor la betonul armat.
3. (arhit.) ornament în formă de consolă în capătul unui arc.