Dictionar

Pad

Parte de vorbire: nume propriu masculin
Origine: (lat. Padus, it. Po)

1. mare fluviu italian, care își are izvorul în Alpii de Vest și se varsă în Adriatica.

2. (istorie) fost departament francez din Italia, care a existat între 1802 și 1814 și a cărui capitală a fost Torino.

3. (var.) Po.


Padelă

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Paddel, engl. paddle)

1. ramă special construită ca se poată vâsli cu ea alternativ, în cele două borduri.


Padoc

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. paddock)

1. teren îngrădit în apropierea grajdului, unde se ţin animalele pentru a le permite mişcarea în aer liber.

2. loc lângă boxa unui cal de curse sau lângă un hipodrom unde se ţin caii înainte de alergări.


Padovan, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. padovano)

1. (locuitor) din Padova (Italia).

2. (s. n.) dialect vorbit la Padova.


Padre

Parte de vorbire: s.
Origine: (it., sp. padre)

1. (ca adresare în biserica creştină de apus) preot; părinte.


Pădure

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT silva; nemus; saltus

2. FR bois; forêt; futaie

3. EN forest; wood; woodland

4. DE wald; hain; waldung; gehölz

5. RU лес; дубрaвa; рощa

6. HU erdő, erdőség


Pădure de amestec

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT silva mixta

2. FR forêt mixte; bois mélé

3. EN mixed forest

4. DE mischwald

5. RU смешaнный лес

6. HU elegyes erdő, kevert erdő


Abnega

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (lat. abnegare)

1. a tăgădui, a nega, a se lepăda de ceva sau de cineva.


Acoladă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accolade)

1. ceremonial medieval la primirea cuiva în rândul cavalerilor, printr-o îmbrăţişare şi o lovire uşoară cu latul spadei.

2. (fig.) îmbrăţişare.

3. semn grafic ({) servind la reunirea mai multor cuvinte, ecuaţii, portative muzicale etc.

4. formă de boltă ca o paranteză culcată.


Afide

Parte de vorbire: s.f. pl.
Origine: (fr. aphidés)

1. subordin de insecte homoptere care cuprinde păduchii de plante; afidieni.

2. (la sg.) insectă care face parte din acest subordin (var. afid).


Afidide

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aphididés)

1. familie de insecte homoptere fitofage: păduchii de plante.


Afidieni

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aphidiens)

1. pl. grup de insecte din ordinul homopterelor: diferite genuri de păduchi de plante (filoxera); afide.


Afidofag, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aphidophage)

1. (biol.) care se hrănește cu afide, o familie de insecte care cuprinde păduchii de plante.