Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. parisyllabe)
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. parisyllabique)
1. (despre substantive, adjective) care păstrează acelaşi număr de silabe în cursul declinării.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. communard)
1. (partizan) al Comunei din Paris.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. commune)
1. oraş medieval, care se bucura de o anumită autonomie politică.
2. unitate de bază administrativ-teritorială compusă din unul sau mai multe sate.
3. ~ primitivă = prima formaţiune social-economică din istoria societăţii, cu nivelul scăzut al forţelor de producţie, proprietatea comună asupra mijloacelor de producţie şi egalitatea în repartiţia produselor.
4. C~a din Paris = formă de guvernare a oraşului Paris, instituită în 1871 de masele muncitoare răsculate, prima încercare de instaurare a dictaturii proletariatului; Camera C~elor = una dintre cele două camere ale parlamentului englez.
Parte de vorbire: s.n. (și nume propriu)
Origine: (fr. Grand-Guignol)
1. teatru situat în arondismentul 9 al Parisului, de la deschidere până la închidere (1897-1962), specializat în spectacole de groază; (prin ext.) numele său este adesea folosit ca termen general pentru divertismentul grafic, amoral, sau de groază.
2. teatru macabru; teatru de marionete.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. lettrisme)
1. mişcare literară formalistă din Franţa, care consideră că poezia s-ar defini exclusiv prin expresivitatea literelor, îmbinate eufonic, arbitrar (mișcare înființată la Paris la mijlocul anilor 1940 de imigrantul român Isidore Isou).
Parte de vorbire: I. s.n., II. adj.
Origine: (fr. lutétien)
1. I. primul etaj al eocenului mediu, dezvoltat în bazinul Parisului.
2. II. care aparține acestui etaj.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. parisyllabe)