Dictionar

acusmatic

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acousmatique)

1. (fil.) nume dat discipolilor lui Pitagora.
 

neopitagorician, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. néo-pythagoricien)

1. I. referitor la neopitagorism (curent filozofic inspirat de Pitagora, care se dezvoltă încă din secolul I, și care integrează și elemente platoniciene și aristotelice).
2. II. adept al neopitagorismului.
 

pitagoreic, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (germ. pythagoreisch)

1. I. referitor la pitagorism, propriu pitagorismului.
2. care ține de școala lui Pitagora; pitagoric.
3. care se referă la Pitagora, la școala sau la doctrina lui filozofică.
4. II. adept al pitagorismului; pitagoric, pitagorician.
5. adept al filosofiei și al școlii de matematică a lui Pitagora.
 

pitagoric, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. pythagorique)

1. care aparține (lui Pitagora sau) pitagorismului; privitor (la Pitagora sau) la pitagorism; caracteristic pitagorismului; pitagoreic.
 

pitagorician, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. pythagoricien)

1. I. privitor (la Pitagora sau) la pitagorism; caracteristic pitagorismului; pitagoreic, (rar) pitagoric.
2. II. adept al pitagorismului; pitagoreic.
 

pitagorism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pythagorisme)

1. curent filozofic din Grecia antică, întemeiat de Pitagora, care susține că esența tuturor lucrurilor sunt numerele, simbolurile, că întregul univers constituie o armonie de numere.