Dictionar

anamneză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anamnèse, gr. anamnesis)

1. (la Platon) explicare a cunoașterii prin reamintirea ideilor pe care sufletul le-ar fi contemplat într-o existență anterioară.
2. rugăciune care se face în timpul unei mise la catolici.
3. totalitatea antecedentelor unei boli, obținute de medic prin interogarea bolnavului.
 

arhetip

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. archétype, lat. archetypum)

1. (fil.; la Platon) modelul prim, inițial, ideal al obiectelor sensibile, considerate ca reprezentări imperfecte și copii ale sale.
2. fiecare din modulii ancestrali universali ai intuiției și intelectului care apar, potrivit psihologiei abisale, în vis și în mituri.
3. tip originar, prim.
4. original (manuscris, operă) după care se fac reproduceri.
 

demiurg

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. démiurge, lat. demiurgus, gr. demiurgos)

1. (la Platon) denumire dată divinității, ca principiu rațional, creator al universului; (p. ext.) principiu creator.
2. conducător al unor cetăți antice grecești.
 

paradigmă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. paradigme, lat. paradigma, gr. paradeigma)

1. (la Platon) lumea ideilor, prototip al lumii sensibile în care trăim.
2. principiu care distinge legăturile și opozițiile fundamentale între câteva noțiuni dominante cu funcție de comandă și control al gândirii.
3. caz exemplar, model, prototip, situație ideală.
4. totalitatea formelor flexionare ale unui cuvânt.
5. ansamblu de termeni, aparținând aceleiași clase morfosintactice sau semantice, care se pot substitui unul cu altul.