prioritate
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (fr. priorité)
Etimologie: (fr. priorité)
1. însușire de a fi primul într-o succesiune temporală; anterioritate, întâietate.
2. importanță primordială pe care o are sau trebuie să o aibă cineva sau ceva în raport cu altcineva sau cu altceva; precădere, primordialitate.
3. dreptul de a face ceva înaintea altora; avantaj special de care se bucură cineva sau ceva; (jur.) preferință.
4. (circulație) dreptul de a trece înaintea altora.
5. (circulație) ~ de dreapta = regulă de circulație care impune șoferului care vine din stânga să cedeze trecerea celui care vine din dreapta.