Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. raphaélique)
1. referitor la Rafael; specific artei lui.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. raphaelism)
1. caracter specific artei lui Rafael.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (engl. raphaelite)
1. I. care pledează pentru rafaelism; care adoptă rafaelismul.
2. referitor la Rafael; care aparține lui Rafael; rafaelic, rafaelitic.
3. II. adept al rafaelismului (principiile picturii introduse de Rafael).
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. loggia)
1. galerie la etajul unei clădiri, deschisă spre exterior prin intermediul unei coloane.
2. balcon mărginit de panouri pline sau traforate, care împiedică pătrunderea directă a soarelui.
3. serie celebră de 52 de fresce pictate de Rafael într-o galerie a Vaticanului.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. préraphaélite)
1. I. referitor la prerafaelitism, propriu prerafaelitismului; (rar) prerafaelist.
2. II. adept al prerafaelitismului (mișcare artistică, născută în Regatul Unit la mijlocul secolului al XIX-lea, care se inspiră din maniera și lucrările pictorilor italieni, predecesori ai lui Rafael); (rar) prerafaelist.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. preraphaelitism, după fr. préraphaélisme)
1. curent afirmat deopotrivă în pictură şi în poezie, în Anglia, la mijlocul sec. XIX, ca o reacţie împotriva academismului, care, considerând operele predecesorilor lui Rafael ca apogeu al picturii, milita pentru o întoarcere la puritatea artei acestora.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. raphaélique)
1. referitor la Rafael; specific artei lui.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. raphaelism)
1. caracter specific artei lui Rafael.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (engl. raphaelite)
1. I. care pledează pentru rafaelism; care adoptă rafaelismul.
2. referitor la Rafael; care aparține lui Rafael; rafaelic, rafaelitic.
3. II. adept al rafaelismului (principiile picturii introduse de Rafael).