Rezultate secundare (Reformei.):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. contre-réforme)
1. mişcare de opresiune sângeroasă întreprinsă în sec. XVI de biserica catolică împotriva Reformei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. jésuite, germ. Jesuit)
1. membru al unui ordin de călugări catolici, creat în 1534 de călugărul sp. Ignaţiu de Loyola pentru combaterea Reformei şi întărirea puterii papale.
2. (fig.) om ipocrit, intrigant, viclean, perfid.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. protestantisme)
1. confesiune religioasă creştină care s-a rupt de catolicism prin mişcarea Reformei din sec. XVI: bisericile luterană, reformată, anglicană, unitariană şi numeroase secte.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. réformateur, lat. reformator)
1. (propagator) de reforme, (cel) care reformează, înnoieşte.
2. (înfăptuitor) al Reformei (2).