Dictionar

academism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. académisme)

1. imitație servilă, fără originalitate, a modelelor antice sau ale Renașterii.
2. manieră în artă care cultivă un ideal de frumusețe rece și convențional.
3. fel de a se comporta academic.
 

baroc, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. baroque, it. barocco)

1. stil ~ (și s. n.) = stil în arhitectură, pictură, literatură, muzică, predominant între sfârșitul Renașterii și mijlocul sec. XVIII, care cultivă libertatea și monumentalitatea formelor, ornamentația excesivă, inventivitatea și fantezia exprimării.
2. stil de la sfârșitul perioadelor clasice, în care forma se dezvoltă în dauna conținutului.
3. (fig.) exagerat; bizar, extravagant.
 

bucraniu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. bucranium, fr. bucrane)

1. motiv ornamental constituit dintr-un cap de bou împodobit cu ghirlande de flori, panglici etc., în arhitectura antichității și a Renașterii.
 

canțonă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. canzone)

1. poezie lirică medievală cu tematică erotică, divizată în mai multe strofe.
2. cântec italian pe mai multe voci din epoca Renașterii, transcris apoi pentru instrumente spre a deveni o formă polifonică strofică.
 

caseton

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. cassetone)

1. mobilă florentină din epoca Renașterii, având sertare ornate cu sculptură măruntă.
2. casetă mare (4).
 

cassapanca

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. cassapanca)

1. mobilă italiană din timpul Renașterii, dintr-un caseton cu rezemătoare și spătar.