OK
X
republica
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. republier)
1.
a
publica
din
nou;
a
reedita.
republică
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it. repubblica, fr. république)
1.
formă
de
guvernământ
în
care
conducerea
este
deținută
de
un
organ
suprem
al
puterii
de
stat
ori
de
un
președinte
ales
sau
numit.
republicabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (re- + publicabil)
1.
care
poate
fi
republicat.
republican 1
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. républicain)
1.
pasăre
de
mărimea
unei
mierle,
care
trăiește
în
grupuri
în
sudul
Africii.
republican, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (fr. républicain, it. republicano, lat. republicanus)
1.
I.
referitor
la
republică;
care
aparține
republicii.
2.
care
susține
republica,
care
își
exprimă
acest
sprijin.
3.
(Statele
Unite)
referitor
la
Partidul
Republican.
4.
II.
adept
al
republicii
ca
formă
de
guvernământ.
5.
(Statele
Unite)
membru
sau
susținător
al
Partidului
Republican.
6.
(var.)
(înv.)
răpublican.
7.
(antonime)
antirepublican,
monarhist.
republicanism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. républicanisme)
1.
concepție
care
susține
republica
ca
formă
de
guvernământ;
atitudine,
activitate
în
favoarea
republicii.
antirepublican, -ă
Parte de vorbire:
adj., s. m. f.
Etimologie: (fr. antirépublicain)
1.
(dușman)
al
ideilor
republicane.
antirepublicanism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. antirépublicanisme)
1.
sistem
care
se
opune
doctrinelor
republicane
sau
republicii
ca
formă
de
guvernământ;
politică
antirepublicană.
bantustan
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (engl. bantustown)
1.
zonă
rezervată,
sub
regimul
rasist,
populației
de
culoare
din
Republica
Sud-Africană.
brumar
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. brumaire)
1.
a
doua
lună
în
calendarul
republican
francez
(23
octombrie
-
21
noiembrie).
centrafrican, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. centrafricain)
1.
care
este
situat
în
centrul
Africii.
2.
care
se
referă
la
Republica
Centrafricană
sau
la
Africa
Centrală,
din
punct
de
vedere
geografic,
hidrologic,
populațional
etc.
consul
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat., fr. consul)
1.
(în
Roma
antică)
fiecare
dintre
cei
doi
magistrați
care
se
alegeau
anual
pentru
a
exercita
puterea
supremă.
2.
fiecare
dintre
cei
trei
magistrați
supremi
care
au
guvernat
Republica
Franceză
între
1799
și
1804.
3.
agent
diplomatic
însărcinat
să
reprezinte
și
să
apere
interesele
administrativ-juridice
și
economice
ale
țării
sale
și
ale
compatrioților
săi
într-o
țară
străină.