Dictionar

Rezultate principale (Restauraţie,):

Restauraţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. restauration, lat. restauratio)

1. restaurare; (spec.) perioadă în istoria unor state, prin readucerea pe tron a dinastiilor înlăturate în urma unor revoluții, lovituri de stat etc.

2. stil în arta franceză din epoca restaurației Burbonilor (1814-1830), care menține inspirația din arta antichității, dar care, sub influența romantismului, manifestă interes și pentru stilurile naționale ale goticului și Renașterii.

3. perioadă în istoria literaturii engleze, între 1660 și 1702, care se manifestă ca o reacție față de literatura fantezistă, sclipitoare, a Renașterii elisabetane, orientându-se spre clasicism.


Rezultate secundare (Restauraţie,):

Balzacianism

Parte de vorbire: s.
Origine: (balzacian + -ism)

1. ceea ce este specific operei balzaciene, care configurează un vast şi viguros tablou al societăţii franceze sub Restauraţie, sesizând raporturile social-economice existente în cadrul capitalismului premonopolist.

2. imitaţie a operei lui.


Doctrinarism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. doctrinarisme)

1. curent politico-ideologic din Franţa, fundat sub Restauraţie, care preconiza o politică de compromis între absolutism şi liberalism.


Restauraţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. restauration, lat. restauratio)

1. restaurare; (spec.) perioadă în istoria unor state, prin readucerea pe tron a dinastiilor înlăturate în urma unor revoluții, lovituri de stat etc.

2. stil în arta franceză din epoca restaurației Burbonilor (1814-1830), care menține inspirația din arta antichității, dar care, sub influența romantismului, manifestă interes și pentru stilurile naționale ale goticului și Renașterii.

3. perioadă în istoria literaturii engleze, între 1660 și 1702, care se manifestă ca o reacție față de literatura fantezistă, sclipitoare, a Renașterii elisabetane, orientându-se spre clasicism.


Suplicaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. supplication, lat. supplicatio)

1. rugăciune publică ordonată în anumite ocazii de senatul roman.

2. observaţie adresată după Restauraţie parlamentul francez regelui.

3. rugăminte umilă, implorare fierbite.


Restaurare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. restaura)

1. acțiunea de a restaura și rezultatul ei; restaurație.

2. reparare, refacere a unei opere de artă.

3. instaurare din nou a unui suveran, a unei dinastii etc.; reîntronare.

4. restabilire a forțelor; regenerare.