Dictionar

rousseauism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. rousseauisme)

1. concepția lui Jean-Jacques Rousseau, care, pornind de la idealizarea naturii și a „stării naturale” a omului, pe care societatea și civilizația l-ar corupe, condamnă inegalitatea economică și politică, despotismul, susținând principiul întoarcerii la natură.
 

rousseauist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. rousseauiste)

1. I. referitor la rousseauism.
2. care provine din gândirea lui Jean-Jacques Rousseau sau se raportează la aceasta.
3. care este în favoarea ideilor lui Jean-Jacques Rousseau.
4. II. adept al rousseauismului.
 

filantropinism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Philanthropinismus)

1. curent pedagogic din sec. XVIII, care, urmând teoriile lui J. J. Rousseau, milita împotriva scolasticismului şi formalismului didactic, voind să făurească o educaţie firească şi umană a copiilor.
 

neorusseauism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (neo- + rousseauism)

1. tendinţă în pedagogia actuală de reîntoarcere la ideile lui J. J. Rousseau.
 

rousseauism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. rousseauisme)

1. concepția lui Jean-Jacques Rousseau, care, pornind de la idealizarea naturii și a „stării naturale” a omului, pe care societatea și civilizația l-ar corupe, condamnă inegalitatea economică și politică, despotismul, susținând principiul întoarcerii la natură.
 

rousseauist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. rousseauiste)

1. I. referitor la rousseauism.
2. care provine din gândirea lui Jean-Jacques Rousseau sau se raportează la aceasta.
3. care este în favoarea ideilor lui Jean-Jacques Rousseau.
4. II. adept al rousseauismului.