Dictionar

Rezultate secundare (S.U.A.,):

Dezeşua

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. déséchouer)

1. a repune pe linia de plutire o navă eşuată; a despotmoli.


Eşua

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. échouer)

1. (despre nave) a se împotmoli în nisip într-un loc unde apa este mai puţin adâncă.

2. (fam.) a se împiedica (de un obstacol).

3. a suferi un eşec.

4. (fig.) a nu reuşi.


şuan

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. chouan)

1. denumire dată insurgenţilor din Bretania şi Normandia în Revoluţia franceză de la sfârşitul sec. XVIII.


Suav, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. suave)

1. delicat, fin, gingaş.


Suav; plăcut; delicat (miros)

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT delicatus; suavis; gratus; amoenus

2. FR suave; agréable

3. EN delicate; pleasant; agreable; sweet

4. DE angenehm; lieblich

5. RU принятный

6. HU kellemes, kedves, finom, kényes (szag)


Suavitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. suavité)

1. însuşirea a ceea ce este suav; delicateţe, fineţe, gingăşie.


Avorta

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. avorter, lat. abortare)

1. a pierde fătul prin avort.

2. (despre plante) a nu ajunge la dezvoltare completă, pierzând florile şi nelegând fructe.

3. (fig.) a eşua.


Bilunar, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (bi- + lunar)

1. care se face, apare de două ori pe lună; bimensual.


Claca

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. claquer)

1. intr. a face se audă, a produce un zgomot sec

2. (despre condensatori) a se strica.

3. (fig., fam.) a ceda psihic în urma unor suprasolicitări.

4. a eşua, a da greş.

5. refl. a-şi luxa tendonul la picior.

6. (despre cai) a avea tendoanele picioarelor (din faţă) umflate.


Comensual, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (după fr. commensal)

1. care trăieşte în relaţii de comensualism.


Concubinaj

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. concubinage)

1. starea unui cuplu necăsătorit care trăiește în comun sub același acoperiș; uniune consensuală.

2. (înv.) convieţuire nelegitimă între două persoane de sex opus; (impropriu) concubinat.


Deconsilia

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. déconseiller)

1. a sfătui pe cineva nu facă ceva; a disuada.

2. (antonim) a consilia.