Dictionar

hispanic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. hispanique, lat. hispanicus)

1. care aparține Spaniei sau populației ei; privitor la Spania sau la populația ei; spaniol.
2. care face parte din populația de baza a Spaniei; spaniol.
3. care trăiește sau este originar din Spania; spaniol.
 

infante, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (sp. infante)

1. titlul dat copiilor regilor Spaniei și Portugaliei, în afară de primul născut.
 

maur, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (germ., fr. Maure, lat. Maurus)

1. s. m. (pl.) nume dat în antichitate de romani populației băștinașe din nord-vestul Africii (berberi), în evul mediu cuceritorilor arabi ai Spaniei.
2. adj. din vechea Mauritanie.
3. care aparține maurilor; mauresc, moresc.
4. stil ~ = stil arhitectonic caracteristic populației maure.
 

pesetă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (sp. peseta)

1. unitatea monetară a Spaniei.
 

vega (1)

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (sp. vega)

1. câmp irigat în sudul Spaniei, pe care se obține o singură recoltă.
 

castiliană

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (cf. it. castigliano, fr. castillian)

1. (lingv.) limba oficială a Spaniei și a multor țări din America; limba spaniolă.
2. (lingv.) dialectul romanic vorbit în Evul Mediu în Regatul Castiliei, din care provine spaniola actuală.