Dictionar

Rezultate principale (Sparta):

Sparta

Parte de vorbire: substantiv propriu; feminin singular invariabil
Origine: (din greaca veche Σπάρτη „Spárti”)

1. (geog., ist.) oraș grecesc antic din Peloponez, capitala Laconiei și unul dintre cele mai puternice orașe-stat ale Greciei antice.

2. (sinon.) Lacedemona.


Rezultate secundare (Sparta):

Spartachiadă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (rus. spartakiada)

1. competiţie sportivă de mase, care include mai multe sporturi.

2. (sport) eveniment sportiv internațional organizat de URSS și țările din Est.


Spartachist, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (germ. Spartakist)

1. revoluţionar care aparţinea unei organizaţii socialiste ilegale germane „Spartakus”.

2. membru al mișcării politice de extremă stângă condusă de Rosa Luxemburg și Karl Liebknecht, în Germania, la începutul secolului al XX-lea.


Spartakism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (cf. fr. spartakisme)

1. (istorie politică) curent politic revoluționar german, inspirat de grupul Spartakus și spartachiști, și care a stat la originea Partidului Comunist German.


Spartan, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. spartanus, it. spartano)

1. adj., s. m. f. (locuitor) din Sparta.

2. adj. propriu spartanilor.

3. (fig.; şi s.) aspru, sever, auster.


Apella

Parte de vorbire: s.
Origine: (gr. apella)

1. adunare populară în Sparta antică, având toţi cetăţenii cu drepturi depline, trecuţi de 30 de ani.


Brec 2

Parte de vorbire: s.
Origine: (amer. break)

1. comandă dată luptătorilor la box sau la catch se despartă, înceteze lupta corp la corp.

2. (tenis) ghem câştigat de un jucător pe serviciul adversarului.

3. (jaz) improvizaţie melodică sau ritmică la finele unei fraze, când se întrerupe acompaniamentul ritmic şi cântă numai solistul.

4. dans acrobatic bazat pe mişcări sacadate, având puncte comune cu gimnastica acrobatică şi cu pantomina.


Criptie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cryptie)

1. (ant.) probă de iniţiere cu care se încheia educaţia spartană.

2. expediţie nocturnă de asasinare în masă a iloţilor, care însoţea această probă.


Eforat

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. éphorat)

1. (Grecia Antică) funcția sau demnitatea fiecăruia dintre cei cinci magistrați din Sparta care exercitau o putere de control al regelui și al senatului; demnitatea de efor.

2. (prin ext.) timpul în care se exercită această magistratură.

3. colegiul eforilor; eforie.


Falangă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. phalange, lat., gr. phalanx)

1. formație de soldați spartani sau macedoneni pedestri, cu lănci lungi, care atacau în rânduri compacte; (p. ext.) corp de soldați, trupă, armată.

2. (fig.) grup de oameni strâns uniți, care luptă pentru o cauză comună.

3. (în doctrina socială utopică a lui Fourier) celulă de bază a viitoarei orânduiri sociale, care avea efectueze diferite munci.

4. grupare politică fascistă (din Spania).

5. fiecare dintre oasele care formează scheletul degetelor.


Gerusia

Parte de vorbire: s.
Origine: (gr. gerousia)

1. consiliul bătrânilor în Sparta antică, care ajuta pe rege în cârmuirea statului.