Rezultate principale (Sud.):
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. sud)
1. punct cardinal opus nordului; miazăzi.
3. (prin metonimie) locuitorii din partea meridională a unui teritoriu.
Rezultate secundare (Sud.):
Parte de vorbire: s.n. (înv.)
Origine: (sb. sud)
1. judecată.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. sud-africain)
1. (locuitor) din Africa de Sud.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. sud-américain)
1. (locuitor) din America de Sud.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. sud-coréean)
1. (locuitor) din Coreea de Sud.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. sud-est)
1. punct cardinal secundar, între sud şi est.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. sud-ouest)
1. punct cardinal secundar, între sud şi vest.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acrodonte)
1. (despre reptile) cu dinţii sudaţi pe marginea superioară a maxilarelor.
Parte de vorbire: sufix
Origine: (grec. adelphos „frate”)
1. „concreștere, înfrățire, sudare”.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. adhérent, lat. adhaerens)
3. s.m.f. cel care aderă la o acţiune comună, la un partid etc.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. afrikaans)
1. limbă de origine olandeză, vorbită de afrikanderi.
2. limba germanică destul de apropiată de olandeză, vorbită în Africa de Sud, unde are statut de limbă oficială, și în Namibia (și, într-o măsură mai mică, Botswana, Zambia și Zimbabwe).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. afrikander)
1. individ de origine albă olandeză din Africa de Sud, din buri.
2. rasă de taurine cu cocoaşă, originară din Africa de Sud.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aï)
1. mic mamifer arboricol, cu capul acoperit cu o blană moale, cenuşie, din America de Sud şi Madagascar.