Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. araméen)
1. referitor la popoarele semitice care trăiesc în Aram (Siria și Mesopotamia Superioară).
2. referitor la limba semitică vorbită de aceste populații (este limba vorbită de Isus Hristos); armeic.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. spiritualiste)
1. I. referitor la spiritualism, propriu spiritualismului.
2. (rar) care aparține spiritului; care aparține psihicului; spiritual.
3. II. adept al spiritualismului (doctrină conform căreia spiritul este o realitate independentă și superioară).
4. adept al spiritismului; spiritist.