Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. taxonomie)
1. ştiinţă a legilor de clasificare a organismelor vii.
2. (p. ext.) clasificare.
3. studiul unor grupe de plante sau de animale din punctul de vedere al descrierii şi clasificării speciilor.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. bio-taxonomie)
1. disciplină care se ocupă cu clasificarea organismelor vii; biotaxie, biosistematică.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cénotaxonomie)
1. sistematică a comunităţilor biologice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Chemotaxonomie)
1. ramură a biologiei care studiază relaţiile dintre organisme pe baza elementelor chimice, stabilind clasificarea lor în sistem.
Parte de vorbire: s.
Origine: (cito- + toxonomie)
1. clasificare a organismelor pe bază de asemănări şi diferenţe cromozomiale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. phytotaxonomie)
1. studiul clasificării plantelor.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT phytotaxonomia; phytosistematica
2. FR phytotaxonomie
3. EN phytotaxonomy
4. DE Phytotaxonomie
5. RU фитотaксономия
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (bio- + sistematică)
1. disciplină care se ocupă cu clasificarea organismelor vii; biotaxie, biotaxonomie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. biotaxie)
1. parte a biologiei care stabileşte regulile de clasificare a organismelor vii; biotaxonomie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. palynotaxonomie)
1. ramură a palinologiei care se ocupă cu unele probleme de taxonomie şi filogenie prin studiul morfologiei polenului.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (engl. subspecies, fr. sous-espèce)
1. (taxonomie) un rang în clasificarea organismelor, sub specii; subdiviziune a unei specii; rasă.
2. (taxinomie) în clasificarea sistematică, subgrupă taxinomică inferioară speciei, constituită din caractere comune nespecifice.
3. subdiviziune rezultată în urma unui proces de clasificare (după caractere distinctive).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. taxocénologie)
1. ramură a taxonomiei care se ocupă cu clasificarea grupărilor naturale de plante şi animele.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. taxonomiste)
1. persoană competentă în taxonomie sau taxinomie (știința clasificării).