Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. actinodon)
1. batracian placoderm carnivor fosil.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. pelta)
1. mic scut rotund, cu o dublă decupare concavă la partea superioară, caracteristic amazoanelor, în Tracia şi în Asia Mică.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. salamandre, lat. salamandra)
1. mic batracian, asemănător şopârlei, prin locuri umede şi întunecoase.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. thracus)
1. adj., s. m. f. (locuitor) din Tracia.
2. adj. care aparţinea tracilor; tracic.
3. (s. f.) limbă indo-europeană, vorbită în antichitate, în Dacia şi în Pen. Balcanică.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. thracicus)
1. care aparține Traciei sau tracilor; care se referă la Tracia sau la traci; trac.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. triétéride)
1. perioadă de trei ani în calendarul grecesc.
2. (pl.) sărbători în cinstea zeului Bacus, care se celebrau din trei în trei ani în Tracia şi Beoţia.