Parte de vorbire: s.m.
Origine: (din regizor [de] culise)
1. responsabil cu pregătirile din culise pentru buna desfășurare a unui spectacol.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. contre-manivelle)
1. manivelă legată rigid cu un capăt de butonul motor al roţilor motoare ale unei locomotive, iar cu celălalt de bara de comandă a culisei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. coulisser)
1. (despre piese mobile) a aluneca pe culise (2); a glisa.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. coulissant)
1. care culisează; care glisează pe culise, pe șine.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. lobbyism)
1. activitate de culise desfăşurată în scopul influenţării de către grupuri de afaceri, prin agenţi speciali, a oamenilor de stat, pentru a adopta în organele legislative, în organizaţii internaţionale etc. anumite hotărâri.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (lat. troianus)
1. adj., s. m. f. (locuitor) din Troia.
3. calul ~ = a) cal uriaș de lemn construit de ahei după sfatul lui Ulise, care, introdus în Troia cu războinicii ascunși în el, a pricinuit căderea cetății; b) mijloc perfid folosit de cineva pentru a submina situația sau acțiunile cuiva.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. tromboane)
1. instrument muzical de suflat, dintr-un tub conic de alamă, în U, care produce sunete de înălţimi diverse prin modificarea lungimii coloanei de aer cu ajutorul unei culise sau al unui sistem de ventile.
2. (fam.; pl.) minciuni; păcăleli.