Rezultate secundare (Uniunea):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. communiant)
1. cel care primeşte, sau care face comuniunea (2).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. communautaire)
1. care aparține comunității, care se referă la comunitate; care se desfășoară în comunitate.
2. care privește Comunitatea Europeană, Uniunea Europeană.
3. care aparține pieței comune europene.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. oecuménique, lat. oecumenicus, gr. oikumenike)
1. cu caracter universal; investit cu autoritate ecleziastică pentru toate bisericile creştine.
2. mişcare ~ă = mişcare religioasă care urmăreşte reuniunea tuturor bisericilor creştine într-una singură; ecumenism.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (cf. fr. européanité)
1. caracterul a ceea ce este european.
2. sentimentul de apartenență la o entitate culturală europeană.
3. (Uniunea Europeană) apartenență la o Europă politică.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (proletcult + -ist, cf. rus. пролетку́льт)
1. I. referitor la proletcultism.
2. II. adept al proletcultismului (organizație culturală, educațională, literară și artistică de masă care a fost activă în Uniunea Sovietică între 1917 și 1925, iar scopul său a fost să pună bazele unei adevărate arte proletare, liberă de orice influență burgheză).
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (rus. ударник)
1. nume dat unui muncitor foarte productiv din Uniunea Sovietică și din alte țări socialiste; stahanovist.
2. muncitor care lucrează cu brigada lui și depășește planurile stabilite.