Dictionar

Rezultate secundare (Uniunea):

Comuniant, -ă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. communiant)

1. cel care primeşte, sau care face comuniunea (2).


Comunitar, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. communautaire)

1. care aparține comunității, care se referă la comunitate; care se desfășoară în comunitate.

2. care privește Comunitatea Europeană, Uniunea Europeană.

3. care aparține pieței comune europene.


Ecumenic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. oecuménique, lat. oecumenicus, gr. oikumenike)

1. cu caracter universal; investit cu autoritate ecleziastică pentru toate bisericile creştine.

2. mişcare = mişcare religioasă care urmăreşte reuniunea tuturor bisericilor creştine într-una singură; ecumenism.


Europenitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (cf. fr. européanité)

1. caracterul a ceea ce este european.

2. sentimentul de apartenență la o entitate culturală europeană.

3. (Uniunea Europeană) apartenență la o Europă politică.


Proletcultist, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (proletcult + -ist, cf. rus. пролетку́льт)

1. I. referitor la proletcultism.

2. II. adept al proletcultismului (organizație culturală, educațională, literară și artistică de masă care a fost activă în Uniunea Sovietică între 1917 și 1925, iar scopul său a fost pună bazele unei adevărate arte proletare, liberă de orice influență burgheză).


Udarnic, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (rus. ударник)

1. nume dat unui muncitor foarte productiv din Uniunea Sovietică și din alte țări socialiste; stahanovist.

2. muncitor care lucrează cu brigada lui și depășește planurile stabilite.