VI--Dicti0nar.ro electronic

ACVA-, ACVI-

Parte de vorbire: prefix
Etimologie: (engl., fr. aqua-, aqui-, cf. lat. aqua)

ACVI-

Parte de vorbire: prefix
Etimologie: (lat. aqua „apă”)

1. „apă, lichid, umiditate”.

AVI-

Parte de vorbire: prefix
Etimologie: (fr. avi-, cf. lat. avis „pasăre”)

1. „pasăre”.

BREVI-

Parte de vorbire: prefix
Etimologie: (fr. brévi-, cf. lat. brevis „scurt”)

1. „scurt”.

CAVI-

Parte de vorbire: prefix
Etimologie: (lat. cavus „scobit, gol”)

1. „cavitate, gaură, scobit, găunos”.

CAVO-, CAVI-

Parte de vorbire: prefix
Etimologie: (fr. cavo-, cavi-, cf. lat. cavus „scobit”)

1. „cavitate”.

commedia dell’arte

Parte de vorbire: s. f.
Etimologie: (it. commedia dell’arte)

1. producție dramatică specifică literaturii italiene (din sec. XVI-XVIII) cu caracter de improvizație, care se distinge prin vervă, spirit satiric și forță a observației realiste, personajele fiind tipuri simbolice.

dragonade

Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. dragonnades)

1. nume dat prigoanelor instituite împotriva protestanților din Franța sub Ludovic al XVI-lea.

exarhat

Parte de vorbire: s.n.
Etimologie: (fr. exarchat)

1. teritoriu asupra căruia se întinde autoritatea unui exarh; (în special) teritoriu periferic al Imperiului Bizantin, conceput în secolul al VI-lea, sub administrarea unui exarh; exarhie, exarhierie.
2. demnitatea de exarh; exarhie, exarhierie.
3. (var.) (înv.) esarhat, (înv.) exarcat.

galion

Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. galion)

1. navă spaniolă cu vele, de comerț și de luptă, din sec. XVI-XVI
2. prelungire a etravei navelor cu vele care susține bompresul.
3. sculptură la prora unor nave cu vele.
4. (poligr.) șif.

intradă

Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (it. entrata, germ. Intrade, engl. intrada)

1. (muz.) introducere în ritm de marș a unei compoziții muzicale din secolele XVI-XVII; (prin ext.) scurtă uvertură.
2. parte intermediară între două dansuri; trecerea de la un număr de dans la altul.
3. (var.) entrată.

macaronism

Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. macaronisme)

1. mișcare literară din sec. XVI-XVII care parodia și satiriza pedantismul moravurilor cavalerești, prin compoziții burlești, scrise într-o limbă împestrițată cu cuvinte și forme latine și latinizate.
2. cuvânt, expresie specifică macaronismului.
3. apartenență la macaronism.