Rezultate secundare (VIII).):
Parte de vorbire: s. f.
Origine: (it. commedia dell’arte)
1. producţie dramatică specifică literaturii italiene (din sec. XVI-XVIII) cu caracter de improvizaţie, care se distinge prin vervă, spirit satiric şi forţă a observaţiei realiste, personajele fiind tipuri simbolice.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. flibusterie)
1. piraterie făcută de flibustieri (prin secolele XVII-XVIII).
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. gymnasium, germ. Gymnasium, fr. gymnase)
1. (în Grecia antică) instituţie de învăţământ public pentru exerciţii atletice.
2. (la noi, în trecut) şcoală secundară cu patru clase, cursul inferior al liceului; (astăzi) ciclul al doilea al şcolii generale (clasele V-VIII).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. majeur, major, lat. maior)
1. (despre oameni) ajuns la majorat.
2. principal, de mare importanță.
3. caz de forță ~ă = situație, eveniment neașteptat care împiedică pe cineva să facă un anumit lucru.
4. (muz.) mod ~ sau gamă ~ă = mod sau gamă din cinci tonuri și două semitonuri (între treptele III-IV și VII-VIII).
5. (log.) termen ~ = predicatul concluziei unui silogism; premisă ~ă = premisa care conține termenul major.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. novatien)
1. I. referitor la novațianism, doctrina eretică a lui Novatian (sec. V-VIII).
2. referitor la Novatian, preot și antipapă roman din secolul al III-lea.
3. II. adept, discipol al novaţianismului; creștin din secolul al III-lea, care a condamnat a doua căsătorie și care nu a acceptat să-i pocăiască pe cei care au păcătuit după botez.
Parte de vorbire: s.
Origine: ( fr. novatianisme)
1. doctrină a lui Novatian (sec. V-VIII), care punea la îndoială bunătatea lui Dumnezeu şi dovedea un rigorism excesiv, considerând că păcatul abjurării credinţei nu poate fi iertat.