Dictionar

Rezultate secundare (VIII).):

Commedia dell’arte

Parte de vorbire: s. f.
Origine: (it. commedia dell’arte)

1. producţie dramatică specifică literaturii italiene (din sec. XVI-XVIII) cu caracter de improvizaţie, care se distinge prin vervă, spirit satiric şi forţă a observaţiei realiste, personajele fiind tipuri simbolice.


Flibusterie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. flibusterie)

1. piraterie făcută de flibustieri (prin secolele XVII-XVIII).


Gimnaziu

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. gymnasium, germ. Gymnasium, fr. gymnase)

1. (în Grecia antică) instituţie de învăţământ public pentru exerciţii atletice.

2. (la noi, în trecut) şcoală secundară cu patru clase, cursul inferior al liceului; (astăzi) ciclul al doilea al şcolii generale (clasele V-VIII).


Major, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. majeur, major, lat. maior)

1. (despre oameni) ajuns la majorat.

2. principal, de mare importanță.

3. caz de forță = situație, eveniment neașteptat care împiedică pe cineva facă un anumit lucru.

4. (muz.) mod ~ sau gamă = mod sau gamă din cinci tonuri și două semitonuri (între treptele III-IV și VII-VIII).

5. (log.) termen ~ = predicatul concluziei unui silogism; premisă = premisa care conține termenul major.


Novaţian, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. novatien)

1. I. referitor la novațianism, doctrina eretică a lui Novatian (sec. V-VIII).

2. referitor la Novatian, preot și antipapă roman din secolul al III-lea.

3. II. adept, discipol al novaţianismului; creștin din secolul al III-lea, care a condamnat a doua căsătorie și care nu a acceptat să-i pocăiască pe cei care au păcătuit după botez.


Novaţianism

Parte de vorbire: s.
Origine: ( fr. novatianisme)

1. doctrină a lui Novatian (sec. V-VIII), care punea la îndoială bunătatea lui Dumnezeu şi dovedea un rigorism excesiv, considerând păcatul abjurării credinţei nu poate fi iertat.