Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. Veda)
1. denumire dată unor culegeri de texte religioase şi poetice, scrise în sanscrita veche, reprezentând primele documente literare ale Indiei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. vedette)
1. artist de mare renume; sportiv de mare popularitate; (p. ext.) cel care vrea să iasă în evidență.
2. navă militară rapidă, mică, cu armament puternic, destinată unor misiuni de cercetare, supraveghere, apărare.
3. mică ambarcație cu motor pentru comunicațiile din rada porturilor.
4. rând tipărit cu caractere mai groase pentru a fi pus în evidență.
5. cuvânt, grup de cuvinte notat pe primul rând al datelor privitoare la o carte, pentru determinarea locului acesteia în catalogul de bibliotecă.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. vedettariat)
1. stare de vedetă, de artist cunoscut, de mare notorietate, persoană de prim rang; vedetism.
2. sistem bazat pe promovarea vedetelor; star-system.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (vedetă + -ism)
1. atitudine, comportare de vedetă; vedetariat.
2. (depreciativ) preocupare, tendinţă de a ieşi în evidenţă cu orice preţ.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (vedetă + -ist)
1. de vedetă (I), caracteristic vedetelor.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. ablepsie)
1. (med.) lipsă a vederii; cecitate; orbire.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. s’abstenir, lat. abstinere)
1. refl. a se stăpâni, a se opri de la ceva; a se lipsi de folosirea unor lucruri; a nu se pronunţa, a nu-şi exprima punctul de vedere.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. achloropsie)
1. (med.) formă de daltonism constând în incapacitatea de a vedea verdele, a doua culoare de bază; deuteranopie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accord, it. accordo)
1. comunitate de vederi; consens, asentiment; acceptare.
2. a cădea de ~ = a se învoi; de comun ~ = a) în perfectă înţelegere; b) în unanimitate.
3. înţelegere privitoare la relaţiile de colaborare şi de cooperare între state, partide politice, organizaţii.
4. formă de retribuţie a muncii prestate.
5. ~ global = formă de organizare şi de retribuire a muncii prin care se leagă mărimea veniturilor personale cu cantitatea, calitatea şi importanţa muncii prestate.
6. concordanţă în număr, gen, caz, persoană între care există raporturi sintactice.
7. (fiz.) egalitate a frecvenţelor de oscilaţie a două sau mai multe aparate, sisteme etc.; sintonie.
8. (muz.) reunire a cel puţin trei sunete, formând o armonie; disciplină care studiază legile de bază ale suprapunerii sunetelor muzicale.
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. achromatopsique)
1. (suferind) de acromatopsie, defect de vedere care constă în incapacitatea de a distinge culorile; acromatop.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. achromatopsie)
1. tulburare de vedere, incapacitatea de a distinge culorile; acromazie (2).