Parte de vorbire: s.
Origine: (după engl. air-taxi)
1. avion utilitar cu întrebuinţări multiple.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. maxi-taxi)
1. mijloc de transport în comun de tip taxi, mare, cu 16 locuri.
Parte de vorbire: adj. inv.
Origine: (cf. fr., it. sexy)
1. referitor la sex și pornografie.
2. (vorbind despre o persoană) care are sex-appeal, forme fizice atractive, comportament provocator.
3. (vorbind despre o îmbrăcăminte etc.) care pune în valoare sexapilul, care stârnește dorința trupească.
4. (vorbind despre o lucrare) care tratează cu îndrăzneală subiecte legate de sexualitate, care descrie atracțiile fizice într-un mod sugestiv.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. xiph/o/-, cf. gr. xiphos)
1. „vârf de sabie, apendice xifoid”.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. xiphias)
1. peşte răpitor, feroce, din mările tropicale şi temperate; peşte-cu-spadă.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (gr. xiphos „sabie”)
1. „vârf de sabie, apendice xifoid”.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abaque, lat. abacus)
1. instrument de calculat din bile care se pot deplasa pe vergele orizontale paralele.
2. tabel sau diagramă care permite rezolvarea rapidă a unor calcule.
3. (matematică) diagramă sau grafic care oferă, prin lectură simplă, rezolvarea aproximativă a unei probleme numerice; nomogramă.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. abandonnique)
1. I. (psihanaliză) se spune despre un subiect (în special un copil) care trăiește cu frica de a fi abandonat, fără să existe neapărat motive obiective care să justifice această frică.
2. II. (psihanaliză) persoană, de obicei un copil, care trăiește cu teama patologică de a fi abandonat.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (ab- + ocluzie; cf. lat. ab „îndepărtat de...”, occlusio, -onis „închidere”)
1. (med.) dentiție în care dinții arcadei superioare (maxilarul superior) și ai arcadei inferioare (mandibula) nu se află în contact.
2. lipsă de contact între dinții arcadei inferioare și cei ai arcadei superioare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. absence, lat. absentia)
1. lipsa cuiva sau a ceva dintr-un loc; inexistenţă.
2. pierdere bruscă şi de scurtă durată a cunoştinţei.
3. (fig.) neatenţie, distracţie.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. absinthe, lat. absinthium)
1. plantă amară şi aromatică, cu esenţă toxică; pelin.
2. băutură alcoolică, tare, verzuie, preparată din absint.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. absinthisme)
1. intoxicaţie cu absint.