a

Parte de vorbire:  s.m. invar.  
Etimologie: (lat.)

1. prima literă și prima vocală a alfabetului (pl. și a-uri).
2. sunetul corespunzător primei litere a alfabetului (vocală deschisă, nerotunjită, medială).
3. nota „la” în notația muzicală anglo-saxonă și germanică
4. (agricultură) simbol pentru ar.
5. (mat.) simbol pentru arie.
6. (inf., mat.) cifra hexazecimală zece.
7. (chimie) numele unei vitamine.
8. (electricitate) simbol pentru amper.
9. (log.) simbol pentru judecățile universal-afirmative.
10. (med.) numele unei grupe sangvine (A II).
11. simbol pentru dimensiunile standard ale colilor de hârtie: A3, A4, A5.
12. (expr.) de la a la z = de la început până la sfârșit; totul, în întregime.

(a) infecta; (a) contamina

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT inficere
2. FR infecter; contaminer
3. EN infect
4. DE infizieren; verseuchen
5. RU зaрaжaть инфицировaть
6. HU (meg) fertőz, infektál

(a) infesta

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT infestare
2. FR infester
3. EN infest
4. DE Infestation; Besiedlung des Organismus mit einem Parasiten
5. RU контaминировaть
6. HU fertőzés

-ADĂ

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (fr. -ade, cf. it., sp. -ada)

1. „rezultatul unei acțiuni”.

-AN, -Ă / -EAN, -Ă

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (fr. -ain, -e, -éen, -ne, cf. lat. -anus)

1. „locuitor al, origine”.

-ANDRU, -ANDRĂ

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (grec. aner, andros „bărbat”)

1. „mascul, staminal, masculin, cu organe sexuale masculine”.

-ANT, -ANŢĂ, -ENT, -ENŢĂ

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (fr. -ant, -ance, -ent, -ence)

1. „agent, ocupație, calitate”.

A-, AN-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. a-, an-, cf. gr. a-, an- „fără, lipsit de”)

1. privativ, negativ.
2. fără, lipsit de.

aalenian, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. aalénien)

1. I. din primul etaj al jurasicului mediu (sau ultimul al jurasicului inferior).
2. care aparține aalenianului, specific aalenianului; care se referă la această perioadă.
3. II. primul etaj al jurasicului mediu sau ultimul etaj al jurasicului inferior.

AB-, ABS-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. ab-, abs-, cf. lat. ab, abs „departe de”)

1. îndepărtare, separare, lipsă.

abac

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abaque, lat. abacus)

1. instrument de calculat din bile care se pot deplasa pe vergele orizontale paralele.
2. tabel sau diagramă care permite rezolvarea rapidă a unor calcule.
3. (matematică) diagramă sau grafic care oferă, prin lectură simplă, rezolvarea aproximativă a unei probleme numerice; nomogramă.

abaca

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr., sp. abaca, cf. tagalog. abaka)

1. bananier din Filipine, care are fructele necomestibile și pețiolurile frunzelor lungi din care se obțin fibre textile.
2. fibră textilă obținută din pețiolurile frunzelor acestui bananier; cânepă de Manilla.

abacă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abaque, lat. abacus)

1. (arhitectură) partea superioară a capitelului unei coloane; placă de piatră care formează partea superioară a capitelului unei coloane și pe care se sprijină arhitrava.
2. (matematică) sistem de linii înscrise într-un plan, care corespund unei ecuații; nomogramă.
3. (fizică) reprezentare geometrică și algebrică a unui spectru luminos
4. (var.) (s.n.) abac.