Rezultate principale (A):
A
Parte de vorbire: s.m. invar.
Origine: (lat.)
1. prima literă și prima vocală a alfabetului (pl. și a-uri).
2. sunetul corespunzător primei litere a alfabetului (vocală deschisă, nerotunjită, medială).
3. nota „la” în notația muzicală anglo-saxonă și germanică
4. (agricultură) simbol pentru ar.
6. (inf., mat.) cifra hexazecimală zece.
7. (chimie) numele unei vitamine.
8. (electricitate) simbol pentru amper.
9. (log.) simbol pentru judecățile universal-afirmative.
10. (med.) numele unei grupe sangvine (A II).
11. simbol pentru dimensiunile standard ale colilor de hârtie: A3, A4, A5.
12. (expr.) de la a la z = de la început până la sfârșit; totul, în întregime.
Rezultate secundare (A):
(a) infecta; (a) contamina
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
(a) infesta
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
4. DE Infestation; Besiedlung des Organismus mit einem Parasiten
-ADĂ
Parte de vorbire: sufix
Origine: (fr. -ade, cf. it., sp. -ada)
-AN, -Ă / -EAN, -Ă
Parte de vorbire: sufix
Origine: (fr. -ain, -e, -éen, -ne, cf. lat. -anus)
-ANDRU, -ANDRĂ
Parte de vorbire: sufix
Origine: (grec. aner, andros „bărbat”)
1. „mascul, staminal, masculin, cu organe sexuale masculine”.
-ANT, -ANŢĂ, -ENT, -ENŢĂ
Parte de vorbire: sufix
Origine: (fr. -ant, -ance, -ent, -ence)
1. „agent, ocupaţie, calitate”.
A-, AN-
Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. a-, an-, cf. gr. a-, an- „fără, lipsit de”)
Aalenian, -ă
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. aalénien)
1. I. din primul etaj al jurasicului mediu (sau ultimul al jurasicului inferior).
2. care aparține aalenianului, specific aalenianului; care se referă la această perioadă.
3. II. primul etaj al jurasicului mediu sau ultimul etaj al jurasicului inferior.
AB-, ABS-
Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. ab-, abs-, cf. lat. ab, abs „departe de”)
1. îndepărtare, separare, lipsă.
Abac
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abaque, lat. abacus)
1. instrument de calculat din bile care se pot deplasa pe vergele orizontale paralele.
2. tabel sau diagramă care permite rezolvarea rapidă a unor calcule.
3. (matematică) diagramă sau grafic care oferă, prin lectură simplă, rezolvarea aproximativă a unei probleme numerice; nomogramă.
Abaca
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr., sp. abaca, cf. tagalog. abaka)
1. bananier din Filipine, care are fructele necomestibile și pețiolurile frunzelor lungi din care se obțin fibre textile.
2. fibră textilă obținută din pețiolurile frunzelor acestui bananier; cânepă de Manilla.
Abacă
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abaque, lat. abacus)
1. (arhitectură) partea superioară a capitelului unei coloane; placă de piatră care formează partea superioară a capitelului unei coloane și pe care se sprijină arhitrava.
2. (matematică) sistem de linii înscrise într-un plan, care corespund unei ecuații; nomogramă.
3. (fizică) reprezentare geometrică și algebrică a unui spectru luminos