(a) inhiba (creșterea)

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT inhibere
2. FR inhiber
3. EN inhibit
4. DE hemmen (Wachstum); hindern
5. RU тормозить (рост)
6. HU (növekedés)gátló

69 (șaizeci și nouă)

Parte de vorbire:  s.m. invar.  
Etimologie: (lipsă)

1. (număr) întreg natural după șaizeci și opt.
2. (prin elipsă) an care se termină în 69, de exemplu 1869.
3. (prin metonimie) lucru care poartă măsura 69.
4. (sexualitate) poziție sexuală în care bărbatul practică cunnilingusul și femeia felația.

aberație (abatere de la normă)

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT aberratio; deviatio
2. FR aberration
3. EN aberration
4. DE Aberration; Bildungsabweichung; Abirrung; Abweichung
5. RU отклонение от нормы
6. HU atipikus, eltérő a normálistól

BARO-, BARI-, -bar(ă)

Parte de vorbire:  afix  
Etimologie: (fr. baro-/bary-, -bare, cf. gr. baros, barys)

1. „greutate, presiune, grav”.

cancerul bazei lăstarilor de zmeur (necroza traumatică)

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT Leptosphaeria coniothyrium
2. FR chancre des rameaux du framboisier
3. EN cane blight of raspberry
4. DE Rutenbrand der Himbeeren
5. RU язвеннaя пятнистость стеблей мaлины
6. HU málna diapleellás (leptoszfériás) hajtás- és vesszőbetegsége

CITO-, -cit(ă)

Parte de vorbire:  afix  
Etimologie: (fr. cyto-, -cyte, cf. gr. kytos)

1. „celulă”.

abac

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abaque, lat. abacus)

1. instrument de calculat din bile care se pot deplasa pe vergele orizontale paralele.
2. tabel sau diagramă care permite rezolvarea rapidă a unor calcule.
3. (matematică) diagramă sau grafic care oferă, prin lectură simplă, rezolvarea aproximativă a unei probleme numerice; nomogramă.

abacă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abaque, lat. abacus)

1. (arhitectură) partea superioară a capitelului unei coloane; placă de piatră care formează partea superioară a capitelului unei coloane și pe care se sprijină arhitrava.
2. (matematică) sistem de linii înscrise într-un plan, care corespund unei ecuații; nomogramă.
3. (fizică) reprezentare geometrică și algebrică a unui spectru luminos
4. (var.) (s.n.) abac.

abandonic, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. abandonnique)

1. I. (psihanaliză) se spune despre un subiect (în special un copil) care trăiește cu frica de a fi abandonat, fără să existe neapărat motive obiective care să justifice această frică.
2. II. (psihanaliză) persoană, de obicei un copil, care trăiește cu teama patologică de a fi abandonat.

abate (2)

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (lat. abbattere, fr. abattre)

1. (tr., intr., refl.) a (se) îndepărta de la direcția inițială sau normală.
2. (fig.) a (se) îndepărta de la o normă fixată, de la o linie de conduită, de gândire etc.
3. (refl.) (despre fenomene ale naturii, calamități, nenorociri) a se produce pe neașteptate (cu forță).
4. (refl.) a se năpusti (asupra).
5. (refl.) a se opri în treacăt undeva sau la cineva (părăsind drumul inițial).
6. (refl., intr.) a-i veni ideea, a-i trece prin minte; a i se năzări.
7. (tr.) a întrista, a deprima, a descuraja.
8. (tr.) a doborî, a culca la pământ.
9. (refl.) a cădea.

abaxial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr., engl. abaxial)

1. situat în afara unui ax central.
2. (anat.) situat în afara axei unui organ.
3. (bot.) aflat pe par­tea laterală externă și opusă axei (ex. floare ~ă).

abazic, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (după germ. abatisch)

1. (med.) (persoană) care suferă de abazie.