Parte de vorbire: Traducere
Origine:
4. DE hemmen (Wachstum); hindern
Parte de vorbire: s.m. invar.
Origine: (lipsă)
1. (număr) întreg natural după șaizeci și opt.
2. (prin elipsă) an care se termină în 69, de exemplu 1869.
3. (prin metonimie) lucru care poartă măsura 69.
4. (sexualitate) poziție sexuală în care bărbatul practică cunnilingusul și femeia felația.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
2. FR aberration
3. EN aberration
4. DE Aberration; Bildungsabweichung; Abirrung; Abweichung
5. RU отклонение от нормы
6. HU atipikus, eltérő a normálistól
Parte de vorbire: afix
Origine: (fr. baro-/bary-, -bare, cf. gr. baros, barys)
1. „greutate, presiune, grav”.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT Leptosphaeria coniothyrium
2. FR chancre des rameaux du framboisier
3. EN cane blight of raspberry
4. DE Rutenbrand der Himbeeren
5. RU язвеннaя пятнистость стеблей мaлины
6. HU málna diapleellás (leptoszfériás) hajtás- és vesszőbetegsége
Parte de vorbire: afix
Origine: (fr. cyto-, -cyte, cf. gr. kytos)
1. „celulă”.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abaque, lat. abacus)
1. instrument de calculat din bile care se pot deplasa pe vergele orizontale paralele.
2. tabel sau diagramă care permite rezolvarea rapidă a unor calcule.
3. (matematică) diagramă sau grafic care oferă, prin lectură simplă, rezolvarea aproximativă a unei probleme numerice; nomogramă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abaque, lat. abacus)
1. (arhitectură) partea superioară a capitelului unei coloane; placă de piatră care formează partea superioară a capitelului unei coloane și pe care se sprijină arhitrava.
2. (matematică) sistem de linii înscrise într-un plan, care corespund unei ecuații; nomogramă.
3. (fizică) reprezentare geometrică și algebrică a unui spectru luminos
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. abandonnique)
1. I. (psihanaliză) se spune despre un subiect (în special un copil) care trăiește cu frica de a fi abandonat, fără să existe neapărat motive obiective care să justifice această frică.
2. II. (psihanaliză) persoană, de obicei un copil, care trăiește cu teama patologică de a fi abandonat.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. abbattere, fr. abattre)
1. (tr., intr., refl.) a (se) îndepărta de la direcția inițială sau normală.
2. (fig.) a (se) îndepărta de la o normă fixată, de la o linie de conduită, de gândire etc.
3. (refl.) (despre fenomene ale naturii, calamități, nenorociri) a se produce pe neașteptate (cu forță).
4. (refl.) a se năpusti (asupra).
5. (refl.) a se opri în treacăt undeva sau la cineva (părăsind drumul inițial).
6. (refl., intr.) a-i veni ideea, a-i trece prin minte; a i se năzări.
7. (tr.) a întrista, a deprima, a descuraja.
8. (tr.) a doborî, a culca la pământ.
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (după germ. abatisch)
1. (med.) (persoană) care suferă de abazie.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abcès, lat. abscessus)
1. (med.) colectare de puroi într-un ţesut sau organ.
2. (med.) colecție circumscrisă de puroi apărută în urma dezintegrării țesuturilor (necroză tisulară) sub acțiunea unor agenți microbieni sau parazitari.
3. ~ cald (sau acut) = ~ însoțit de durere cu caracter pulsatil și febră.
4. ~ rece = ~ cu evoluție îndelungată, caracterizat de absența inflamației.
5. ~ urinos = ~ produs prin infiltrația urinei în țesutul celular.