Dictionar

Rezultate secundare (Abandonat,):

Abandonat, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (abandona)

1. I. care a fost părăsit.

2. (despre nou-născuți) care a fost părăsit de către mamă; lepădat.

3. II. încetarea de a mai face ceva.

4. părăsire de bunăvoie (a cuiva sau a ceva).

5. abandon, renunțare la ceva.


Abandonic, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. abandonnique)

1. I. (psihanaliză) se spune despre un subiect (în special un copil) care trăiește cu frica de a fi abandonat, fără existe neapărat motive obiective care justifice această frică.

2. II. (psihanaliză) persoană, de obicei un copil, care trăiește cu teama patologică de a fi abandonat.


Derelict

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. derelict)

1. epavă a unei nave abandonate în mare, nescufundată.


Epavă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. épave)

1. coca unei nave distruse sau naufragiate, aruncată de mare pe uscat; (parte dintr-o) navă naufragiată sau eşuată.

2. obiecte, resturi abandonate pe mare, apoi aruncate pe mal.

3. vehicul devenit inutilizabil din cauza unei coliziuni, prin coroziune sau degradare; mașină distrusă care nu poate fi reparată; vehicul ireparabil.

4. (fig.) (depr.) persoană care a căzut într-o stare de suferință și neputință fizică și morală extremă; om distrus, ruinat (fizic şi moral).


Squatter

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl., fr. squatter)

1. cel care ocupă, fără aprobare, o locuinţă abandonată ce urmează fie supusă demolării.


înăpustit, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (necunoscută)

1. (rar) care a plecat (în lume) după ce a abandonat totul.