Rezultate secundare (Abandonat.):
Abandonat, -ă
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (abandona)
2. (despre nou-născuți) care a fost părăsit de către mamă; lepădat.
3. II. încetarea de a mai face ceva.
4. părăsire de bunăvoie (a cuiva sau a ceva).
5. abandon, renunțare la ceva.
Abandonic, -ă
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. abandonnique)
1. I. (psihanaliză) se spune despre un subiect (în special un copil) care trăiește cu frica de a fi abandonat, fără să existe neapărat motive obiective care să justifice această frică.
2. II. (psihanaliză) persoană, de obicei un copil, care trăiește cu teama patologică de a fi abandonat.
Derelict
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. derelict)
1. epavă a unei nave abandonate în mare, nescufundată.
Epavă
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. épave)
1. coca unei nave distruse sau naufragiate, aruncată de mare pe uscat; (parte dintr-o) navă naufragiată sau eşuată.
2. obiecte, resturi abandonate pe mare, apoi aruncate pe mal.
3. vehicul devenit inutilizabil din cauza unei coliziuni, prin coroziune sau degradare; mașină distrusă care nu poate fi reparată; vehicul ireparabil.
4. (fig.) (depr.) persoană care a căzut într-o stare de suferință și neputință fizică și morală extremă; om distrus, ruinat (fizic şi moral).
Squatter
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl., fr. squatter)
1. cel care ocupă, fără aprobare, o locuinţă abandonată ce urmează să fie supusă demolării.
înăpustit, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (necunoscută)
1. (rar) care a plecat (în lume) după ce a abandonat totul.