Dictionar

abate (1)

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (it. abbate, lat. abbas,-atis, fr. abbe)

1. superior al unei abații.
2. superiorul unei mănăstiri catolice (similar cu starețul sau egumenul unei mănăstiri ortodoxe).
3. preot, cleric la catolici.
4. prior.
 
 
 

abatesă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (it. abbadessa, lat. abbatissa)

1. maică superioară a unei abații sau a unei mănăstiri de femei.
 
 
 

ABER(O)-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr., engl. aberro/o/-, cf. lat. aberrare)

1. „a se abate, a se îndepărta”.
 
 
 

ambarda

Parte de vorbire:  vb. intr.  
Etimologie: (fr. embarder)

1. a se abate brusc de la curs; a face ambardee.