Dictionar

Rezultate principale (Abator.):

Abator

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abattoir)

1. construcţie unde se sacrifică animalele destinate consumului populaţiei.

2. (fig.) masacru.


Rezultate secundare (Abator.):

Rabator

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. rabattoire)

1. organ al unor maşini agricole de recoltat care apleacă plantele spre aparatul de tăiere.


Abataj

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abattage)

1. loc de extragere a unui minereu, a unei roci dintr-un zăcământ; operaţia însăşi.

2. ciocan de ~ = instrument acționat cu aer comprimat, cu ajutorul căruia se desprinde cărbunele în straturile cu înclinație mare.

3. doborâre a arborilor în exploatările forestiere.

4. sacrificare a animalelor, la abator.

5. înclinare a unei nave spre a putea fi carenată; carenaj.


Asoma

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. assommer)

1. a ameţi animalele la abator înainte de tăiere (cu o lovitură puternică).

2. a inoportuna, a lovi.


Asomator 2

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. assomeur)

1. cel care execută operaţia de asomare (într-un abator).

2. (fig.) ucigaş; bătăuş.


Decapita

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. décapiter)

1. a tăia capul cuiva; a ucide; a executa un condamnat prin tăierea capului.

2. a separa capul bovinelor de corpul lor la abator.

3. (fig.) a suprima, a reduce la neputinţă principalii şefi ai unui partid, ai unei bande etc.


Exenteraţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. exentération)

1. ieşire a intestinelor din cavitatea peritoneală.

2. ablaţiune a intestinelor în abator.


Merlin

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. merlin)

1. coardă subţire alcătuită din trei fire de in sau de cânepă răsucite împreună, servind la matisarea parâmelor.

2. ciocan pentru asomarea animalelor la abator.