Dictionar

abdica

Parte de vorbire:  vb. intr.  
Etimologie: (fr. abdiquer, lat. abdicare)

1. a renunța la puterea pe care o exercită; a demisiona din funcție.
2. a abandona puterea suverană; a renunța la tron, la un drept.
3. (fig.) a renunța la ceva, a se resemna.
4. a renunța la o activitate din cauza greutăților întâmpinate.
 

abdicare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (abdica)

1. acțiunea de a abdica și rezultatul ei; (înv.) abdicație, (înv.) abdicațiune.
2. renunțarea la o funcție importantă; demisionare.
3. acțiunea de renunțare la puterea suverană, la coroană.
4. (fig.) renunțare la ceva, cedare (în fața greutăților).
 

abdicare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (abdica)

1. acțiunea de a abdica și rezultatul ei; (înv.) abdicație, (înv.) abdicațiune.
2. renunțarea la o funcție importantă; demisionare.
3. acțiunea de renunțare la puterea suverană, la coroană.
4. (fig.) renunțare la ceva, cedare (în fața greutăților).