Dictionar

abecedar

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (lat. abecedarius, fr. abécédaire)
Hornbooks
Ilustrații din „Istoria abecedarului” de Andrew W. Tuer, din 1896

1. suport vizual (carte, afiș etc.) care prezintă toate simbolurile unui alfabet, enumerate aproape întotdeauna în ordinea alfabetului.
2. carte elementară pentru a-i învăța pe copii literele alfabetului; carte elementară pentru învățarea scrisului și cititului.
3. (prin ext.) carte care cuprinde noțiunile de bază dintr-un anumit domeniu.
4. (fig.) primele noțiuni ale unei științe sau profesiuni; abc.
5. (var. înv.) abețadar, abețe, abițedar, abițidar.
 

abc

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abc)

1. carte pentru învățarea alfabetului; abecedar.
2. enumerarea primelor litere ale alfabetului.
3. (fig.) principiile elementare, începutul, baza unei arte sau a unei științe.
 

preabecedar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (pre- + abecedar)

1. care precedă vârsta abecedarului.
 

slovar, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n. (învechit)  
Etimologie: (slovă + -ar)

1. I. (despre oameni) care de abia descifrează alfabetul.
2. II. carte elementară pentru învățarea scrisului și cititului; abecedar.