Dictionar

Rezultate principale (Aberaţie.):

Aberaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: ( fr. aberration, lat. aberratio)

1. abatere de la normal sau corect; (p. ext.) idee, noţiune, comportament; aberanţă; absurditate.

2. (biol.) abatere de la tipul normal al speciei.

3. ~ cromozomială = modificare a numărului de cromozomi caracteristici speciei.

4. (bot.) abatere importantă faţă de tip; formă rezultată pe cale de mutaţie.

5. (fiz.) formare a unei imagini produse într-un sistem optic.

6. ~ cromatică = defect al imaginilor produse de lentile, constând în formarea de irizaţii pe marginea imaginilor.

7. unghi format de direcţia adevărată şi de cea aparentă din care este văzut un astru de pe Pământ.


Rezultate secundare (Aberaţie.):

Aberaţie (abatere de la normă)

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT aberratio; deviatio

2. FR aberration

3. EN aberration

4. DE Aberration; Bildungsabweichung; Abirrung; Abweichung

5. RU отклонение от нормы

6. HU atipikus, eltérő a normálistól


Aberaţie (genetic)

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT aberratio

2. FR aberration

3. EN aberration

4. DE Aberration

5. RU аберрация (генет.)

6. HU eltérés, eltávolodás, rendellenes elváltozás


Aberanţă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. aberrance)

1. aberaţie.

2. caracteristică a unei mărimi care se îndepărtează cu mult de la valoarea nominală.


Aberativ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aberratif)

1. care ţine de aberaţie.

2. (livr.) care este departe de adevăr, normalitate sau corectitudine.


Aberometru

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. aberromètre)

1. (optic.) instrument pentru măsurarea aberaţiei vizuale.


Absurditate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. absurdité, lat. absurditas)

1. caracterul a ceea ce este absurd; situaţie, idee absurdă; aberaţie.


Acromatic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. achromatique)

1. (despre sisteme optice) care nu prezintă aberaţie cromatică; acromat.

2. (despre constituenţi celulari) necolorabil.


Amilofagie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amylophagie)

1. aberaţie alimentară în digestia amidonului.