Dictionar

abietacee

Parte de vorbire:  s.f. pl.  
Etimologie: (fr. abietacées)

1. (bot.) familie de conifere cuprinzând arbori din specia bradului; abietinee, pinacee.
2. (la sg.) plantă din această familie.
 
 

pinacee

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pinacées)

1. familie de conifere, cuprinzând arbori rășinoși din specia bradului; abietacee.