Dictionar

ablațiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. ablation, lat. ablatio)

1. îndepărtare chirurgicală din corpul uman (o tumoare, un calcul, un organ bolnav); exereză, extirpare.
2. transportare a materialelor rezultate din dezagregarea rocilor.
3. reducere a masei unui ghețar sau a zăpezii prin topire și evaporare.
4. fenomen fizic în urma căruia un meteorit, satelit etc., pierde din substanță din cauza încălzirii sale până la incandescență.
 

adenectomie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adénectomie)

1. ablațiune a unei glande sau a vegetațiilor adenoide.
 

amigdalectomie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amygdalectomie)

1. ablațiune a amigdalelor; tonsilectomie.
 

amigdalotripsie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amygdalotripsie)

1. procedeu de ablațiune a amigdalelor hipertrofiate prin zdrobirea acestora cu un clește special.
 

aortectomie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aortectomie)

1. ablațiune a unei părți din aortă.
 

apendicectomie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. appendicectomie)

1. (med.) ablațiune chirurgicală a apendicelui; apendictomie.
 

apicectomie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. apicectomy)

1. ablațiune a porțiunii apicale a rădăcinii unui dinte.