Dictionar

Rezultate principale (Abrevia):

Abrevia

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (lat. abbreviare)

1. a prescurta (un cuvânt, un titlu etc.).

2. a nota ceva printr-un simbol, printr-o siglă.


Rezultate secundare (Abrevia):

Abreviat

Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. abbreviatus)

1. prescurtat.

2. (bot.) oprit în creştere (internodiu, tulpină).


Abreviaţie

Parte de vorbire: (înv.) s.f.
Origine: (fr. abréviation, lat. abbreviatio)

1. abreviere, prescurtare.

2. var. înv. abreviațiune.


Abreviaţie; prescurtare

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT abbreviatio

2. FR abréviation; abrégement

3. EN abbreviation

4. DE Abkürzung

5. RU сокращение

6. HU rövidítés


Abreviativ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abréviatif)

1. care abreviază.

2. care indică o abreviere.


Abreviator

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. abréviateur, lat. abbreviator)

1. cel care abreviază scrierile unui autor.

2. autor al versiunii scurte a unei lucrări literare.

3. funcționar al cancelariei papale însărcinat cu redactarea minutelor.


Abreviatură

Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (fr. abréviature)

1. reducerea grafică a unui cuvânt prin utilizarea semnelor sau literelor care reprezintă cuvântul sau o parte a cuvântului (cf. este o ~ pentru confer); abreviere.


Abreviativ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abréviatif)

1. care abreviază.

2. care indică o abreviere.


Abreviator

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. abréviateur, lat. abbreviator)

1. cel care abreviază scrierile unui autor.

2. autor al versiunii scurte a unei lucrări literare.

3. funcționar al cancelariei papale însărcinat cu redactarea minutelor.


Abreviaţie

Parte de vorbire: (înv.) s.f.
Origine: (fr. abréviation, lat. abbreviatio)

1. abreviere, prescurtare.

2. var. înv. abreviațiune.


Abreviere

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (abrevia)

1. acțiunea de a abrevia și rezultatul ei.

2. (concr.) cuvânt, titlu etc. prescurtat; prescurtare, abreviație; simbol.


Prescurta

Parte de vorbire: vb.
Origine: (pre- + scurta)

1. a reduce dimensiunile unui text, ale unei expuneri etc.; a scurta un cuvânt, un titlu; a abrevia.


Simbol

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. symbole, lat. symbolum, gr. symbolon, germ. Symbol)

1. semn, obiect, imagine care reprezintă, în mod convențional sau prin analogie, o ființă, o idee, un sentiment.

2. semn convențional, în știință și tehnică, pentru notarea anumitor noțiuni, operații, relații matematice etc.

3. denumire abreviată a elementelor chimice.

4. ~ul credinței = crez.

5. procedeu stilistic prin care se exprimă o idee abstractă cu ajutorul unui obiect, pe baza unei analogii.